„Capul ce se-apleacă sabia nu-l taie”,
Se întreab-o voce încă din bătrâni
Și mă obsedează, crunt, de săptămâni,
Când mă duc ca omul, zi de zi, la baie.
Poate să mă scoată iute din țâțâni
Doar o vorbă numai, sar și la bătaie,
„Capul ce se-apleacă sabia nu-l taie”?
Se întreab-o voce încă din bătrâni.
Are-n noptieră soața ferăstraie,
Săbii felurite să le ia în mâni:
-Dacă vorba aia, vrei s-o mai amâni,
Grijă, că untura sfârâie-n tigaie…
Capul ce se-apleacă sabia nu-l taie?
Lasă un răspuns