Răbdarea e amară

Răbdarea e amară

Aș vrea să mă însor, m-am săturat,
Să spăl, să calc, să mătur e un chin,
Paharul dă pe-afară, deja-i plin
Și unghiile-mi rod, stingher, în pat.

Beau pe-nserat o bere c-un vecin,
De fete-s ocolit, parcă-s ciumat;
Am un motan, dar e și el castrat,
Iar mâțele îl scuipă, misogin.

Doar două babe se opresc din mers,
Privindu-mă cu-n sincer interes,
Au evadat probabil din cămin…

Le fericesc, zâmbindu-le pervers
Și mă-ndulcesc, chiar dacă-s plin de stres,
Sorbind din sticla mea de vin-pelin!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *