Pelicanul și cormoranul

În Deltă-n labirintul verde ce se întinde între brațe,
Cu lișite, cocori și berze, cu lebede și cu becațe,
Se întâlniră față-n față chiar lângă un catamaran,
Un pelican dotat cu tolbă și cu cernitul cormoran.
Babița (adică pelicanul), mult mai comodă și masivă,
Plutea pe-oglinda spartă-a apei cu greutate, în derivă,
Având băgați din abundență în sacul mare de sub plisc,
Șalăi și știuci ce-i braconase pe care i-a ascuns de Fisc.
Făcea chiolhanuri fără număr și se-nfrupta cu lăcomie,
Cu un jandarm, cei de la Mediu și-un secretar de Primărie.
Săracul cormoran, mai negru și greu de viață încercat
De mari nevoi, de-o cruntă foame și îndelung discriminat,
Muncea din greu să strângă pește, să dea și el cumva de bine,
Din Dunăre, din bălți și lacuri, ba chiar la vile din piscine.
Văzând atâta risipire îi zise pelicanul critic:
-Observ amice cu oroare, că nu ești orientat politic.
Alergi cât ziua e de lungă și te alegi cu vorba aia,
Catalogat ca oaie neagră cum afirma ministrul Daia.
Ba cum ne mai spunea pe vremuri, tăcut, cu tonul său bonom
Și președintele pe sticlă, ești urmărit de ghinion.
Fiindcă eu dețin pe umeri o căpățână mai deșteaptă,
Cu șpagă, am comenduirea exact la pana mea cea dreaptă.
Pot să tot fur, nu-mi fac probleme și nu am grețuri chiar deloc
Adun cât pot și-nghesui prada, că am depozitul sub cioc.
Și-a început să-nghită pește cu entuziasm exagerat,
Dar fi’nd o pradă mult prea mare, s-a dus la fund și s-a-necat!

Morala 1
Lăcomia când e mare și măsura o întreci,
Chiar de apa este mică, singur poți să te îneci!

Morala 2
Când întreci orice măsură, înghițind cu lăcomie,
Poate-n gât să îți rămână și-amărâta de hamsie.

Morala 3
Păsările cu penajul negru sau întunecat,
N-au nevoie de instructor când e vorba de furat!