Fabulă cu cântec

Măgarul, prostănac, un păcălici,
Căzu-ntr-o zi cu fundul în urzici
Și-a început pe dată, cu putere,
Să urle în grădină, de durere.
Lucid, a observat că al său glas,
Avea nuanțe de tenor si bas,
Așa c-a început, fără reprize,
Să facă nesfârșite vocalize.
Cânta în curte, în hambar, pe stradă,
Pe câmp, în grajd, pădure și livadă,
Și observă că mulți cădeau pe spate,
Văzând a lui progrese însemnate.
Dar intr-o zi, după un maraton
Vocal, avu măgarul ghinion,
Căci intonând precum un pitpalac,
Un cântec, chiar pe malul unui lac,
Pe când accentua la un refren,
Porni o-alunecare de teren
Și lacul o luă vuind la vale,
Cu inundații pur catastrofale.

Morala1
Când vrea măgarul să-și atingă scopul,
Feriți-vă că va veni potopul!

Morala 2
Chiar dacă rezultatul e atroce,
Măgarului îi place propria-i voce!

Morala 3
S-a dovedit că și în Parlament
Măgarul este prost, dar insistent!