Discriminare

Sunt limaxul sărac, aurolacul,
Din țara verde-a melcilor bogați,
Mă număr printre cei discriminați,
N-am casă și îmi duc în stradă veacul.

Sunt broasca cea urâtă și râioasă,
Chiar berzele și șerpii mă evită,
Preferă să vâneze si să-nghită,
Brotacii verzi, cu carnea lor gustoasă.

Sunt doar un singuratic dromader,
Trăind printre cămile cocoșate,
Lipsindu-mi ecrescența de pe spate,
Prin dunele uscate stau stingher.

Sunt oaia neagră, veșnic acuzată,
Deși am suflet pur și fără viciu,
Mereu sunt vinovata de serviciu,
Chiar dacă-s blândă și civilizată.

Sunt un dalmațian controversat
Persecutat de labradori de rasă;
Cum nu le place blana mea frumoasă,
M-acuză-n van că-s un cățel pătat.

Sunt păcătos, și sfinții, nefiresc,
M-amenință cu degetul întins,
Dar de la porți de Iad, cu părul nins,
Le dau cu tifla, încă mai trăiesc!