O iapă răpciugoasă-a reușit,
Cu chiu cu vai și s-a căsătorit,
C-un murg holtei cam costeliv, dar cult,
Ce iarbă caldă n-a mâncat de mult.
Pășteau înamorați pe-un câmp cu flori,
Își nechezau amorul deseori
Și după-un an, pe un tăpșan cu spânz
Veni pe lume, sprinten, primul mânz.
Au apărut și primele nevoi,
Trăgea în hățuri calul pentru doi,
Căci realmente, de epuizare
Dormea în staul, noaptea, în picioare.
Dar într-o zi de caldă primăvară,
A apărut o fragedă iepșoară
Cu păr lucios, cu crupa fin cambrată,
Dar mult mai grav, cu coada ridicată.
Privea cu jind și calul la decor,
Că nu era chiar orb, ci numai chior,
Ce a făcut ca mândra lui soție,
Cuprinsă de un val de gelozie,
Să-i pună frâu și-un negru ochelar,
Să-i taie din avântul de-armăsar.
Povestea are un sfârșit cumplit,
Căci tulburat și cu un văz ciuntit,
Ba chiar și cu probleme de auz,
Muri săracul sub autobuz.
Morala
Chiar de par la mulți un fapt banal,
Dar fiind utili societății,
Ochelarii negri pentru cal,
Totuși, dăunează sănătății!
Lasă un răspuns