Fabula înălțării

În zi de sărbătoare, un balon
Se-umflă cu pompă devenind dragon,
Și s-a nălțat pe dată în obor,
Plutind măreț deasupra tuturor.
Cu solzi de jad, cu coamă foarte mare,
Îndrăgostit de-a sa infățișare,
Zvârlea cu foc, de sus, săgeți verbale,
La cei ce nu-i ridică osanale,
Crezându-se un Mao, bată-l vina,
(Fusese fabricat de mult în China).
Trecuseră mai multe săptămâni,
De când se tot lua de cai, de câini,
De capre, semănând cu multă artă,
Doar subiecte aprige de ceartă.
Deodată se porni un vânticel
Ce marele dragon l-a dus cu el,
Urcându-l către cer necontenit,
Și-acesta s-a umflat pân’ a pocnit!

Morala 1
Cu capul gol, chiar dacă esti pe val
Și-un vânticel îți poate fi fatal!

Morala 2
Când urci prea sus pe-a carierei scară,
Te-omoară presiunea interioară!

Morala 3
Umflat politic, practic din nimic,
Chiar de ești mare, ține ciocul mic!