Țânțarul și microfonul

Un țânțar, mânat de foame și de-o sete foarte mare
Și plecat în prag de seară pregătit de vânătoare,
Nimeri la o sedință unde-un grup de animale,
Se-ntreceau în declarații și minciuni electorale.
Toți erau cu cefe late și cu burțile umflate,
Numai buni să se hrănească și să bea pe săturate.
Înțepând în stânga-n dreapta, fără urmă de rușine,
I-a crescut subit moralul și cu gânduri asasine,
A zburat spre vorbitorul ce era un urs maron,
Ce spunea mereu că moare, monoton în microfon.
Vrând de nas să îl înțepe bâzâitul sacadat,
Se-auzi deodată-n stații excesiv amplificat,
Ca un avion sau dronă ce a apărut în trombă,
Să arunce-n adunare o rachetă sau o bombă.
Animalele-ngrozite au luat-o la picior,
Dar o broască surdă, însă, l-a văzut pe infractor
Și cu limba lipicioasă pe țânțar l-a capturat,
Astfel, ca printr-o minune, pacea s-a instaurat.

Morala 1
Sunt vampiri ce nu au școală, dar flămânzi, cu gură mare,
Care sprijiniți politic au acces la guvernare.

Morala 2
Un țânțar avid de sânge se transformă-n avion
Și vremelnic face haos, când se-aude-n microfon!

Morala 3
Când uzând de vorbe goale,-n adunări, țânțarii zburdă,
Pot de ei ca să ne scape cei ce fac ureche surdă!