M-am zăvorât în Raiul meu privat,
În care, evident, sunt Dumnezeu.
Un Ionathan în centru am plantat
Chiar dacă, structural, sunt un ateu.
Am pus îngrășământ și l-am săpat,
E mărul verde, colcăie de seve;
Fiindcă sunt pragmatic am creat
Din coasta mea de drac, vreo două Eve.
De șarpe am scăpat, urgent, c-un băț,
Schimbat e în curele și poșete,
Cu două mere-n gât ar fi dezmăț…
Istoria, nu vreau să se repete.
Am și piscină, un umbrar cu crini
Și uit complet de slujbă și soție,
De bârfe scap, că nu am nici vecini,
E cu adevărat democrație.
La Eve le-am dat mere ca desert,
La soare, se bronzează peste tot,
Iar viața e frumoasă, lucru cert,
Cu-aromă de rachiu și de compot.
Am devenit neliniștit, nervos,
Chiar într-o zi ce se-anunța toridă,
Căci am găsit frunziș mâncat, pe jos
Și pe o cracă joasă, o omidă.
A doua zi o Evă a cerut,
Costum de baie tocmai de la Gucci,
Iar cea de-a doua, ruj sofisticat,
Amenințând că o să-mi dea papucii.
E mărul gol, aproape s-a uscat
Și parcă simt, de șarpe, că mi-e dor,
Căci am găsit în fruct, disimulat,
Un vierme mare în interior!
Lasă un răspuns