Calul și inorogul

Pe pășunea din pădure, prea frumosul inorog
Întâlni un cal și iute se-ncropi un dialog,
Ca-ntre două cabaline, care pică nu își poartă,
Dar schimbând vreo două replici a-nceput rapid o ceartă.
Calul, nechezând cu glasul său sonor și sacadat,
Inorogului îi spuse: – Ești un cal încornorat,
Ce degeaba are-o coamă de la cap pân’ la picioare,
Căci nevasta ta legală, zboară des din floare-n floare.
În pădure umblă zvonuri ce pe spate-ți dau fiori,
De un mânz cu două coarne și-ncă doi sau trei din flori,
Ba lovit de deprimare, alb la față și livid,
Ai avut și repetate încercări de suicid.
Ia privește-mă o clipă, am un fizic de atlet,
Mușchi de fier, iar pieptu-mi este ca al tunului afet,
Tremură mărunt pământul, ba mai cade și un plop,
Când precum o vijelie mă lansez într-un galop!
Remarcând cu multă milă hărțile de cicatrice
Desenate pe spinarea calului cu plumbi de bice,
Inorogul spuse tare, parțial înduioșat:
-Tu, se pare, din păcate, n-o să fii încornorat,
Că ești calul de povară care știi să tragi un car,
Eunucul bun la toate, nu un falnic armăsar.
Ai și ochelari și hamuri, ești mereu manipulat,
Cu zăbală-ntre măsele, cu potcoave încălțat,
Deci ar trebui, mai bine, să vorbești puțin și rar,
Nu ești bun de președinte, ci te-asemeni c-un măgar!
Cornul ce îl port pe frunte mi-a crescut acum un an,
C-am mâncat o săptămână pop-cornul american,
O mâncare dubioasă cu efecte secundare,
Ce-ți provoacă flatulență și-atentează la pudoare.
Cum te știu de cabalină, un vegan de mic copil,
Poți să guști și tu hot-dogul, să te facă mai viril,
Să îți crească prin minune poate-un corn adevărat,
Care să renască-n tine armăsarul mult visat.

Morala 1
Suferind o amputare, nimeni nu te mai acuză:
Coarnele nu-s o rușine, ci o meritată scuză!

Morala 2
Astăzi nu prea știu bărbații când e vorbă de mâncare,
Că fast-foodul are totuși și efecte secundare.

Morala 3
Este evident în lume și în neamul cabalin,
Că-i mai bine-un corn în frunte, decât unul mai puțin!