Pene de memorie

Pene de memorie
Am fost un macho-n anii mei de glorie,
Un Everest de mușchi și de iluzii,
Dar am acuma pene de memorie
Ce mă împing la jalnice confuzii.

Am terminat demult o facultate,
Normal că la seral, nu la Sorbona,
Dar încasez un făcăleț pe spate
Când o confund pe soacră cu Madonna.

Merg la Obor, de ziuă când se crapă,
Dar e ciudat, când de acolo vin,
În plasă nu găsesc cartofi și ceapă,
Ci-ntotdeauna, ochii lui Dobrin!

Mi se întâmplă regulat o dramă:
Când soața-mi dă vreo douăzeci de lei
Și mă trimite să mai iau o poamă,
Merg ață, la vecina de la trei.

Când vreau ciolan de porc pentru iahnie,
Chiar de-s dotat cu GPS și hartă
Nu nimeresc la vreo măcelărie…
Ci-ajung mereu la Cotroceni la poartă.

Greșesc tramvaiul, iau un alt troleu,
Fac un ocol, dar sincer nu îmi pasă,
Chiar dacă recunosc că e mai greu,
În două zile tot ajung acasă.

Apare-n prag o babă cu un bici,
Strigând la mine, plină de furie:
-Ți-am spus, frumos, să nu mai vii pe-aici,
Sunt prima, nu a treia ta soție!