Cuiul și ciocanul

Cu capul spart și tija deformată,
Un cui a dat ciocanu-n judecată,
Nemulțumit de soarta sa nefastă,
Primind cumplite lovituri în țeastă.
Ca martori au venit, pe rând, un nit,
Spășit, bătut, cu capul cam turtit
Și un șurub cu spira afectată,
Ce-au declarat cu voce-ntretăiată,
Cum că ciocanul e un tip brutal,
Și fără dubii, antisocial,
Ce i-a umplut pe toți de vânătăi,
Când le-a-mpărțit teribile bătăi.
Când cineva se-opune serios,
Își cheamă frățiorul, un baros,
Ce chiar de este tânăr, e masiv,
Un grobian extrem de impulsiv,
Ce demolează dacă-i provocat
Și-ar merita să fie inculpat.
O piuliță, chiar sub jurământ,
A spus că-i cu moralul la pământ
Și că ciocanul este o mizerie,
Violator pervers, ba chiar în serie,
Ce-i bun de dus la casa de nebuni,
Căci cuiele-a supus la perversiuni.
Ciocanul, zugrăvit ca pus pe sfadă,
A dat surprinzător de blând din coadă
Și-a replicat: „Acuzele-s tălâmbe,
Căci cuiele ce-au fost uzate, strâmbe
Eu grijuliu le-am reabilitat…
Regret c-a trebuit să le și bat.
Erau doar niște scoabe rătăcite
Ce au luat-o pe cărări greșite
Și-aș vrea să spun, în apărarea mea,
Dar voi probabil nu veți accepta,
Chiar dacă le vedeți făcând fasoane,
Sunt sado-maso și-și doresc ciocane.
Deși sunt acuzat și terfelit,
Mă simt manipulat și folosit,
Iar ăst proces și vâlva asta mare,
E doar o odioasă înscenare!
Gândiți-vă puțin, hegelian:
Ce-ar fi o lume fără un ciocan?”

Morala 1
Ciocanul urcă mai spectaculos,
Când este înrudit cu un baros!

Morala 2
De nu-i bătut de un ciocan la bilă,
Un cui, e doar o sârmă inutilă!

Morala3
Și soțu-i afectat de handicap,
Când e bătut perseverent la cap!