Un bou, având nevastă-o vacă, o casă și gospodărie,
Dar și gelos nevoie mare, fost traficant de carne vie,
S-a hotărât să angajeze căci oscila de săptămâni,
Să îi păzească avuția și soața, cinci sau șase câini.
După o zi de-acomodare când totul a decurs frumos,
A început subit coșmarul și totul s-a întors pe dos.
Dulăii au lătrat frenetic, o noapte-ntreagă cu putere,
Iar boul n-a putut să doarmă, ba a pornit să și dispere.
Soția sa i-a tras în coaste genunchi, picioare, pumni și coate,
Plângându-se că-nnebunește și să suporte nu mai poate.
Dulăii au lătrat și ziua, fiind mereu lihniți de foame,
Iar boul și-a golit tot cardul pe oase garf și pe ciolane,
Sătui, au început în curte să umple totul de fecale
Și bălți ce-au semănat mirosuri spurcate, pestilențiale,
Apoi cu multă frenezie gazonul verde l-au săpat,
Că arăta de la distanță exact ca un teren minat.
Nu a trecut o săptămână și-ajunse boul o epavă,
Bolnav de nervi și de putoare, dar o problemă mult mai gravă
E că l-a părăsit văcuța, căci de scandal îndelungat
Stresată, nu mai da nici lapte, sau mai pe scurt, a înțărcat.
Și uite-așa ajunse boul sărac, bolnav și singur cuc,
Cu-aceleași coarne, nervii varză și c-un picior în balamuc.
Morala 1
Când ești gelos nevoie mare, o să te pască o năpastă,
Căci nici un soi de patrupede nu țin acasă o nevastă.
Morala 2
De îți aduci o haită-n casă, o să te pască penitența:
Nu este nici o îndoială c-o să-ți marcheze existența.
Morala 3
Un bou și de nu-i însurat, e urmărit de-un handicap:
Ciudat, de soartă-i condamnat să poarte coarnele pe cap!

Lasă un răspuns