Șobolanul și cașcavalul

Șobolanul și cașcavalul
Un șobolan, ce fără frică, de ani de zile s-a-nfruptat
Și s-a-grășat peste măsură, furând pe rupte de la stat,
Văzu cum șade nepăzită, într-o cămară, o bucată,
De cașcaval, îmbietoare ce cu mirosul te îmbată.
Probabil, dintr-o întâmplare că paznicul, un nea Caisă
Plecând să tragă a țigară, lăsase ușa larg deschisă.
-Ia stai măi frate că e rostul să dau o nouă lovitură
Că n-am mai pus de multă vreme un strop de cașcaval în gură,
Deși am grâne în cămară, și-am strîns averi spectaculoase,
Am iaht, o vilă cu piscină și-n capitală șapte case,
De cașcaval acum am poftă, de apă plină mi-este gura,
Chiar dacă simt că de aseară mă arde în stomac friptura!
Cum cașcavalu-i luase ochii fiind pe masă, la vedere,
Păși tiptil cu sacu-n spate în zăbrelita încăpere,
Dar când pe pradă puse mâna și-a pus guzganul pofta-n cui,
Că se închise, la capcană, cu zgomot ușa-n urma lui!
Morala
Când rozătoarele-s lovite de-al lăcomiei handicap
În doză mare, cașcavalul, le poate da dureri de cap!