Chiar la poala unui munte, la al codrului hotar,
Viețuiau de multă vreme bradul și cu un stejar,
Ce-și umbreau cu diferende agitata existență,
Căci erau mereu, se pare, în acerbă concurență.
Se-anunța din nou furtună și lovit cumplit de vânt,
Își pleca oftând stejarul crengile pân’ la pământ,
Pe când bradul, țanțoș, falnic, sta precum o lumânare
Și cu multă insolență a-nceput o cuvântare:
-În zadar faci multă umbră și ai ramurile groase,
Vântul pare să te-nvingă, ai probleme serioase,
Pe când eu, stau drept și țeapăn, nu mă-nclin un centimetru,
Vântul nu îl bag în seamă, chiar de-s mic în diametru.
Acele îmi stau pe ramuri, verzi, nu cad deloc pe sol,
Pe când ție-ți rupe vântul frunzele, vei fi un gol
Trunchi pleșuv, stricând aspectul codrului, ca o mumie,
Când se va opri această fioroasă vijelie.
Eu, voi fi frumos și mândru, ca un minunat actor,
Nu degeaba mă invită oamenii în casa lor
De Crăciun și mă ornează cu ghirlande și beteală,
Sunt născut să fiu vedetă, nu ca tine, o banală
Apariție masivă, fără haz și fără ace,
Afișând ciudate frunze, fără pic de vino-ncoace!
Nu își tremină tirada, că lovit cumplit de vânt,
A fost scos din rădăcină, pus degrabă la pământ,
Iar stejarul, în picioare, înotând în nori de praf,
A-ncropit pe loc, cu jale, un funebru epitaf,
Care poate loc să țină, de concluzie finală,
Plină de înțelepciune, încărcată cu… morală:
Morala 1
Imprudent urcând spre slavă, căutând mereu lumină,
Poți să ai mereu surprize, de n-ai forță-n rădăcină.
Morala 2
Când bravezi și n-ai o bază ce-i solidă realmente,
Lauda nu te salvează de necaz și accidente.
Morala 3
Poți modest să-nfrunți furtuna, ploaia, grindina și vântul,
Dacă îți păstrezi, statornic, legătura cu pământul!
Lasă un răspuns