Greșeala

Când se-apropia de înserat,
M-am dus spășit la spovedit,
Rostind c-un glas întretăiat:
-Părinte, iartă, am greșit!

-Hai spune tot neapărat,
Probabil c-ai făcut-o lată…
-Mărturisesc că m-am culcat
Cu o femeie măritată!

-E foarte grav ce-ai făptuit,
Vei merge-n iad, cobori în hău,
Dar spune, totuși, negreșit,
Nu simți în piept păreri de rău?

-Nu pot părinte să mai mint,
Pe dumneata sau chiar pe mine,
Că-n tâmple am deja argint…
Chiar m-am simțit extrem de bine!

-Să nu regreți e și mai grav,
Când strici cu nesimțire casa…
Dar cine-i soața cu nărav?
Părinte, este preoteasa!

-Când o să ies din ăst lăcaș
C-un par în cap te altoiesc!
-Părinte nu e soața ta,
Ci-a preotului unguresc.

-Deși ai stofă de ateu
M-am liniștit că rău m-ai fiert…
La Erji am mai fost și eu,
Deci de greșeala ta, te iert!