M-a apucat un dor de săniuță,
Deși afară încă nu-i zăpadă;
Chiar dacă-i brumă groasă în ogradă,
Repar prudent o roată la căruță.
Godacul n-are ochi ca să mă vadă,
Ignatul e aproape și nu-l cruță.
M-a apucat un dor de săniuță,
Deși afară încă nu-i zăpadă.
Mă îmboldește zdravăn Aghiuță
Să fac păcate, acte de bravadă,
Dar cum nevasta are chef de sfadă,
La crâșmă trag, pe seară, o fuguță…
Că m-apucat un dor de „Săniuță”!
Lasă un răspuns