Când e Paștele aproape și sunt iepurii pe val,
Dându-și mare importanță, că au rolul principal,
Cu o fire mercantilă și mânați de interese,
Sunt tentați câteodată să comită și excese.
Beizadeaua urecheată, cam buimacă după chef,
(Era fiul cel mai mare al lui Iepurilă-șef),
Cum simțea încă în vene urme de adrenalină,
Luă cheile lui tata, se sui într-o mașină
Și-o luă la sănătoasa cu viteză foarte mare,
Fi’nd cu muzica la maxim, cel mai tare din parcare.
Cu Iphonul la ureche cumpărat la mărci de fițe,
A-nceput intens să sune la prieteni și pipițe,
Iar cum creierii în țeastă i-au pornit curând să fiarbă,
A sunat și la șnapanii cei vindeau hașiș și iarbă.
Nu a observat că-n spate, în cofraje stivuite
Erau puse spre vânzare ouă fierte și vopsite
Ce le pregătise tata ca un gen de șpagă pentru
Șefii ce-l țineau în spate, care se aflau la Centru.
N-a durat prea mult raliul, când deodată, un brotac,
I-a tăiat la curbă calea și-a intrat într-un copac
Și Merțanul cel de fițe s-a crăpat exact in două,
Iar în jur, multicolore, rămășițele de ouă.
Morala 1
Nici de Paște cu-alcoolul care-ți fierbe în viscere,
Când te sui într-o mașină, nu ajungi la Înviere!
Morala 2
Cu iphonul la ureche, la volan, chiar de nu plouă,
Riști de-ți taie drumul broasca, să rămâi și fără ouă!
Morala 3
Beizadeaua fără frână, e un gen de-aurolac;
Poate doar s-o tempereze, câteodată, un copac!
Lasă un răspuns