Chiar bătrân și expirat,
Nu o iau deloc în tragic,
Internetul mi-a livrat,
Gratis, elixirul magic.
Este simplu, natural,
Iei vigoarea din pahar
Și devii subit, din cal,
Veritabil armăsar.
Voi testa-o pe-o vecină,
Nu prea tânără, o divă,
Și-nainte ca să vină,
Beau rețeta explozivă…
În avans, cu două ore,
Iau un suc de portocală,
Morcovi rași cu pomodore
Să mă apere de boală.
După ce-a trecut o oră,
Numai o andivă crudă,
Ca să intru iute-n horă,
Când va fi vecina nudă.
După câteva minute,
Un cățel de usturoi.
Este bun, chiar dacă pute,
Pus în miere de trifoi.
Apoi ceapă, solzi tăiată,
Mestecată cu ghimbir,
Dacă vrei să o faci lată…
Pe vecină în delir.
Chiar c-o oră înainte
Țelină cu frunze, rasă,
Care sigur nu te minte
Și te scapă de angoasă.
Când beam sucul de rubarbă,
Plin cu fructe de papaya,
Burta a-nceput să fiarbă
Și porni pântecăraia.
Cu viteză de rachetă
Și cascade în viscere,
Alergai la toaletă,
Dar fatal, cu-ntârziere!
Se-auziră automate,
Salve, lovituri de tun
Și feeric, peste toate
Plouă abundent cu brun.
Gaze pestilențiale
Trec și în sufragerie
Și cu mopul dând pe dale,
Auzii o sonerie.
E vecina, fată bună,
Amatoare de amor,
Plâng, dar nu îi pot deschide,
Sunt precum un vidanjor.
Stau și-aud de după ușă
Glasul trist al fi’nței dragi
Și-o zvâcnire jucăușă
Explodează în nădragi,
Simt o boare optimistă,
În acest decor infect,
Căci rețeta naturistă,
Totuși, a avut efect!
Lasă un răspuns