La mintea cocoșului

Azi, vreau la prânz o supă de cocoș,
Căci am vreo doi, iar unul e bătrân,
Mai cântă el, în zori, pe-un stog de fân,
Dar nu mai face treabă, că e moș.
Mi-e milă, însă asta-i soarta lui
Dar cred că s-a destrăbălat destul:
Avea neveste, gârlă, în pătul
Și-a zămislit, în ani, duzini de pui.
Nevasta-nduioșată mă cam ceartă,
Îmi spune să mă uit într-o oglindă,
Că s-ar putea vecinul să mă prindă
Și-o să împărtășesc aceeași soartă.
De dimineață, pus-am în garaj
Să fiarbă apă, pentru opărit,
Am ascuțit pe piatră un cuțit
Și am băut un șnaps, să am curaj.
M-am echipat cu cizme în picioare,
Pe cap cu fes, că n-am avut o bască,
Cagulă, ca să nu mă recunoască,
Dar să îl tai, nu cred că sunt în stare.
Așa mascat, prin țarc l-am alergat,
Ba chiar l-am încolțit la cotitură,
Când a-nceput să dea subit din gură
Și cu discursu-i groaznic m-a șocat:
-Vrei să mă tai, e foarte evident,
Chiar dacă sunt mult mai viril ca tine,
Mai prind câte-o puicuță și e bine,
O dată-n zi, cu patos și talent.
Dar tu, care o faci o dată-n an
Și-atuncea iei pastila cea albastră,
Ce meriți, căci aud de la fereastră,
Cum te înjură soața grosolan?
Dar fi’ndcă am în mâna ta destinul
Și-ai noștri ani de glorie s-au dus,
Rostesc și eu cum a grăit Isus:
Cel care a greșit, să moară primul!