Ești ca o închisoare iubăreață,
Ce sechestrează inimi sub zăbrele,
Le frânge și le dă apoi atele,
Să poată șchiopăta întreaga viață.
În păr ai lanțuri și pe trup inele,
Venețiană mască ai pe față
Și la lumina zilei, ca o hoață,
Furi vise și le rupi ca pe nuiele.
Chiar de mi-e teamă, nu renunț nici mort,
Îndrăgostit de tine peste poate,
Deși ești protejată ca un fort,
De-apărători și-ncuietori blindate,
O să-ți deschid armura, cu efort,
Chiar și centura ta de castitate!
Lasă un răspuns