Confuzie

M-am aruncat fără cuvânt în șa
Și chiuind m-am ridicat în scări,
Aș vrea să pot spre ceruri a zbura,
Să urc pe curcubeu, mai sus de zări.

Aș rătăci prin praful dintre sori,
Să prind comete magice, ardente,
Să pun un strat de flori pe meteori,
Trecând prin găuri negre, indecente.

E timpul să mă rup de ce-i lumesc,
Să simt în spate fluturând cămașa,
Cu pintenii căluțul îl zoresc
Și îl ating pe spate cu cravașa.

Dar simt că din înalt m-am prăbușit,
Ca Troia la al zeilor crud semn,
Cu capu-n nori, se pare m-am grăbit…
Și m-am suit, hilar, pe-un cal de lemn!