Parodie după poezia
ANACOLUT
De Marioara Nedea

Ninge anacronic, ninge cu rumori,
Iar mă arde-n unghii jaru-anaerob.
Recitesc din clasici, dar vin noi ninsori
Şi-mi îngheaţă gândul răstignit pe-un lob.
O să-mi ningă-n versuri, asta mi-este soarta…
Nu găsesc calmante, doar un somnifer.
Tu-mi zâmbeşti ironic şi-mi deschizi iar poarta
Fricii de-a te pierde, fobiei de ger…

Ochiul stâng se zbate, te iubesc generic,
Tâmplele-mi sunt grele şi plesnesc de dor.
Iarna, ca o ştimă, în veşmânt himeric,
Îmi pătrunde-n oase şi mai trage-un stor.
Eu te-aştept lihnită, tu, flămând mă chemi,
Curg printre celule, aşchii vegetale.
Şi deşi vegană, totuşi ,te mai temi,
C-o să bântui noaptea-n cărnurile tale.

Îmi respiri poema, ştiu că eşti acolo,
Printre greieri ludici din podeaua goală.
Eu pictez sirene pentru un apollo
Şi mă las curtată doar din…plictiseală.
Lupii ies pe schiuri, le-a-ngheţat în labe,
Sângele fierbinte şi visează miei.
Nu-ţi mai pot răspunde, mai am cinci silabe,
Două-s exilate şi-mi rămân doar trei.

Iarna ne sfidează ca un nou recrut.
Tu aştepti să ningă iar în mintea ta,
Cu tablouri nude, de anacolut.
Eu îmi scot …pantofii şi rămân…aşa.

Anaerob
David Valentin

Ninge-n dușmănie pe spinări de cai,
Omul de zăpadă l-a-nghițit troianul ,
Florile de gheață urcă și-n tramvai,
Cu tupeu fumează, nepermis, vatmanul!
Rozele din mână mi s-au sinucis,
Au intrat pesemne în hipotermie,
Cu pumnal de gheață, gerul, un proscris,
Țese iar șicane, parcă-n dușmănie!

Vegetariană ești, m-am pregătit,
Că bârfesc vecinii, zău că nu îmi pasă,
Chiar de trandafirii mi s-au ofilit,
Proaspeți sunt și ageri, morcovii din plasă.
Vom schimba meniuri, tu mănânci legume,
Tremură pe boltă stelele în ger,
Eu te mușc cu patos, alungând cutume,
Până dimineață o să te diger.

Poți să scrii poeme cuibărită-n mine,
Dar nu pui trei puncte, ci un apostrof,
Am arsuri la fiere și în intestine,
M-a rănit blacheul tău de la pantof.
Tu visezi doar iezii, eu un miel la tavă
Dar la vin noi facem totuși compromis,
Că ne varsă-n vene un șuvoi de lavă
Ce ne duce-n pragul Raiului promis.

Te primesc în suflet chiar de ești vegană,
E sunt canibalul, te mânânc cu drag,
Dar te rog ca totuși, și nu e o toană,
Să îți lași când intri, cizmele pe prag!