De Marioara Nedea
De-alaltăieri ,nu mai suntem vecini
Şi nu mai împărţim aceeaşi stradă.
Iar eu rămân să storc din nişte sâni,
Absinturi pentru omul de zăpadă.
Un fluture ,la mine-n pântec zboară.
Un greiere adoarme într-o dungă…
Zăpezile-mi miros a scorţişoară
Şi cerbii mă colindă-n iarna lungă.
Eşti fericit ca mânzu-n libertate
Când calcă în copite şi mă doare,
Nisipul strâns în stridiile toate
Şi valurile strigă-n cor…iertare!
Mă bântuie în carnea încă crudă,
Bondari ce-au evadat din insectare.
Şi stau la pândă, plânsul să-mi audă,
Toţi lupii albi, vânaţi de căprioare.
O iarnă fără braţe îmi ucide
Tot verdele din iarba fără spini.
Albinele-au murit nespovedite,
Noi înşine am devenit străini…
Omătul taie-n noi ca în copaci.
Mai scormonim în jaruri după veşti…
Te-aud cum râzi sistolic, apoi taci.
Şi înţeleg că-n mine…nu mai…eşti!!!
Groază de insecte
David Valentin
Că sufăr sufăr groaznic d-entomofobie,
Simțind arsuri de parcă sunt pe rug,
Știai, dar mă tratai cu dușmănie
Și mă gândeam să stau, dar să și fug.
Aveai, se pare, gărgăuni în țeastă
Și fluturi în stomac, mai mari, mai mici,
Dar când ai devenit a mea nevastă,
Discret ai început să mă furnici.
Erai ca o albină lucrătoare,
Ulterior, ca multe din neveste,
Mă înțepai cât ziua e de mare…
Dar mult mai veninoasă ca o viespe.
M-ai prins în plasă ca o arahnidă
Și am căzut curând, ca musca-n lapte,
Iar după ce-ai rămas, curând gravidă,
M-am prins că ești un fluture de noapte.
Mă urmăreai eram mereu sub lupă,
Simțeam că ard ca într-un râu de lavă,
Când am găsit trei muște moarte-n supă,
Am înțeles că treaba este gravă.
Acuma râd de mine toți din gașcă,
Că mă înșeli și că mă pui la zid
Și am pe frunte coarne de rădașcă…
Așa că mi-am luat insecticid!
Lasă un răspuns