A mea nevastă-i bună-ascultătoare,
Și are-o gură ca o Niagară,
Ce mă transformă-n deltă către seară,
Iar ziua sunt uscat ca o Sahară…
Pășesc tiptil să nu o dau în bară,
Îmi urmărește orișice suflare;
A mea nevastă-i bună-ascultătoare…
Și are-o gură ca o Niagară.
Mă simt exact ca mielul la frigare,
Cu mirodenii dat pe dinafară,
Dar am în mine-o bombă nucleară
Cu ceasul amuțit, mai am răbdare…
C-a mea nevastă-i bună-ascultătoare.
Lasă un răspuns