În timp ce te-admiram cu mult nesaț,
Sub bustul meu, război mi-ai declarat
Și-apoi, la porumbei le-ai ordonat,
Să mă împroaște-n cap cu găinaț.
Din piatră, de-un infarct amenințat,
Simțeam un junghi cum îmi coboară-n braț,
Dar strâns legat c-un invizibil laț,
Am scos discret și trist, doar un oftat.
Voi fi o țintă permanent lovită
Căci mă urăști plenar și permanent,
Deși ai fost o vreme fericită…
Iar eu lovit fatal de faliment,
Cum nu mi-ai fost soție, ci iubită,
Tu nu ai fost trecută-n testament!
Lasă un răspuns