Visam că-s efemerul secundar
Ce se-nvârtește-n nesfârșita horă,
Pe un cadran de ceas, în mod hilar,
Furând în taină oră după oră.
Pendula scoate-un zgomot monoton,
Precum un cord ce bate între coaste,
Zburau Icari cu aripi de carton,
Sisifi urcau spre înălțimi nefaste.
Atârnă greutățile de lanț,
Un demiurg bolnav învârte cheia,
Cad clipele zbătându-se în șanț,
Minutul își consumă epopeea.
Fugind din Universul paralel,
Un înger negru vine să sărute
Tic-tacul preschimbat în porumbel,
Zburând pe-aleea clipelor pierdute…
Lasă un răspuns