Motanul și leii

Un motan cu blană sură, maidanez, dar cu tupeu,
Se-admira într-o oglindă și vedea în ea un leu,
Ajungând, naiv, să creadă că-i felină impozantă
Ba pe-ascuns, să năzuiască la o funcție-importantă.
Mieuna anemic, jalnic, dar c-un ton impertinent,
Căci credea că-i face zarva lookul mai inteligent,
Dând adesea indicații în probleme delicate,
Ce stârneau doar râs în față, dar și critici pe la spate.
A lăsat să-i crească coamă și voind să fac-un salt
Și-a luat, ca să mai urce, încălțări cu toc înalt,
Ce îl mai săltau de-un deget în ciudatul său demers,
Dar îl încurcau dramatic și la fugă, și la mers.
Tropăitul său pe stradă, cu blacheuri de oțel,
L-a făcut să nu mai prindă nici măcar un șoricel,
Ajungând să facă foame, posturi lungi, de săptămâni
Și să fie foarte simplu depistat pe străzi, de câini.
Chiar în ziua de chenzină, leii numărând pe stradă,
Cocoțat stupid pe tocuri, i s-a întâmplat să cadă,
Neatent, chiar lângă bancă, într-o uriașă groapă,
Ce a fost recent săpată, plină de noroi și apă.

Morala 1
În oglindă, sticlă falsă, vede orișice felină,
Chiar de-i mâță leșinată, leul ce o să devină!

Morala 2
Chiar pe tocuri sau pe scară, urci și-ajungi în Parlament,
Zgomotul și nesimțirea nu te fac inteligent.

Morala 3
Lesne poți s-ajungi la apă, avansând în ierarhie,
Nu ucis de leii junglei, ci de leii de hârtie!