Mă străduiesc să pun o ață-n ac,
E greu, înjur mai rău ca militarii,
Îmi șterg din nou cu cârpa ochelarii,
Deja mi-e cald, la bluză mă desfac.
În neuroni mi se aprind avarii,
Bag firu-n gură, parcă-s un macac,
Dansează nervii țurca în stomac,
Îmi caut bârna-n ochi, emit scenarii.
Sunt rupt în fund, nădragul zdrențăros
Îmi deconspiră starea mea umilă
Și logic, aș dori cumva să-l cos…
Dar s-a ascuns un diavol în textilă:
Privind prin prin ac, observ surprins un dos…
În gaură am dat de o cămilă!
Lasă un răspuns