Coyotul, șacalul și lupoaica

În deltă, sub arinii de pe mal,
S-au întâlnit coyotul c-un șacal,
Doi prădători ce victima nu-și iartă
Și imediat s-au și luat la ceartă.
Când cel mai aprig clănțăneau din gură,
A apărut subit lupoaica sură,
O văduvă cu trei copii din flori
(Căci lupul fu-mpușcat de vânători).
Coyotul, un Don Juan de la născare,
Îi oferi imediat o floare,
Pe când șacalul mult mai inspirat,
Îi puse-n față-un șobolan vânat
Cu două zile-n urmă în câmpie,
( Oricum nu mai era in garanție).
Coyotul îndrăzneț nevoie mare,
Îngenunchie lupoaicei la picioare,
Și cu o voce de tenor ratat
A prins să latre scurt și sacadat:
-Frumoasa mea lupoaică cenușie,
Îți jur, ești genul ce îmi place mie,
Cu ochii negri ca de cioară grivă,
Nici foarte grasă și nici costelivă.
Chiar dacă nu-s masiv, n-am blană sură,
Eu totuși sunt dotat de la natură
Cu jucării și sunt sortit să pot,
Că nu degeaba mă numesc coyot.
Cu mine în Nirvana o să fii,
Doar vei vâna și o să faci copii.
Șacalul ce-asculta tăcut, atent,
La monologul cam impertinent,
Spus pe nerăsuflate de rival,
A început cu glas baritonal
Ca grava partitură să și-o spună,
Lătrând romantic chiar sub clar de lună:
-Nu pune cumva botul draga mea,
La ce îți spune astă pușlama,
Eu sunt, si toată lumea-i de acord,
Un tip de viță veche, neam de lord,
Ba chiar am fost și în antichitate
Considerat un fel de zeitate.
E drept că lumea asta s-a schimbat
Și între timp am cam falimentat,
Acum mănînc doar animale mici,
Ba chiar si resturi de la inamici.
Cum sunt sărac și-avere nu prea am,
Eu îți ofer un suflet monogam,
O inimă ce pentru tine bate
Și-o viață plină de austeritate.
Lupoaica, ce nu scoase nici un pâs,
A izbucnit în hohote de râs
Și cu o voce groasă, răgușită,
(Fusese fumătoare înrăită)
Le-a dat urgent o replică tăioasă
Prin colții săi ca un tăiș de coasă:
-V-ați cam pripit, m-ați judecat în grabă,
Nu v-aș dori să îmi cădeți în labă,
Chiar dacă sunt vădană cu copii,
Eu nu mă joc cu voi prin bălării,
Căci soțul meu judecator cu fală,
Era din cei cu pensie specială.
Așa că nu sunt încă pe făraș,
Că incasez o pensie de-urmaș.
De vreau amor de luni și până vineri,
Doar sun și vin degrabă lupii tineri,
Ce vor să urce-n funcție rapid,
Că sunt și secretară de partid.
Vă sfătuiesc, luați viteză mare
Si prindeți mai departe rozătoare!
Morala1
Cu lupii vei avea destin fatal,
Când ești doar un coyot sau un șacal!
Morala 2
Nicicând n-o să rămâi in pielea goală,
Când încasezi o pensie specială!
Morala 3
Când umbli după funcții-n patru labe,
E risc major să te-ncurci cu babe!