C-o ață trag potcoava după mine,
Adamic, să se-ntoarcă armăsarul,
Pe tavă-i stins de multă vreme jarul,
Înghit diclofenac și aspirine.
Demult nu galopez prin târg cu fală,
Sunt paria acum în herghelie,
Mai mulți tretini mă vor în panoplie
Să mi se pună între dinți zăbala.
Mi-e vazul slab, iar traiul conjugal
Se desfăsoară-n ceață absolută,
Nevasta doar simbolic mă sărută,
Punându-mi falsă ochelari de cal.
Mai bat eu șaua, fără de succes
Și scurm nervos pământul cu copita,
Mă-ncearcă mult mai rar acum ispita,
Dar cred c-o face doar din interes.
Acum sunt optimist întâia oară,
Căci în curând voi fi aplaudat:
Chiar dacă fără coadă m-au lăsat,
Voi fi arcuș pe strune de vioară!
Lasă un răspuns