Sunt o clepsidră vie fără chip
Cu două sfere-n plan orizontal,
Ce-s încărcate, pline de nisip,
Dar din păcate e nisip renal.
Sunt carieră cu apect cam trist,
Cu pietre mute, aspre, fără voce
Mi s-au localizat la colecist
Și îmi provoacă, des, dureri atroce.
Nu am petrol și nu împrăștii raze,
Atomul pentru mine-i prohibit,
În schimb sporadic, când secret și gaze,
Sunt fără milă, strașnic pedepsit.
Argint dețin, dar nu-i vreo sfârâială,
Acesta este crudul adevăr,
Căci n-am icoane, tone de spoială,
Ci de un timp, mi s-a fixat în păr.
Dar toate astea totuși mi se iartă,
Femeile-mi aruncă apropouri,
Căci fac acasă doar lucrări de artă…
Și-am sume c-o mulțime de zerouri…
Lasă un răspuns