Cactusul și trandafirul

Sub un soare de Răpciune, în acorduri de clavir,
Își încrucișară spinii, cactusul și-un trandafir,
Într-o luptă desuetă, în decorul plin de pace,
Tulburat doar de-adversarii înarmați cu multe ace.
-Ești burduhănos și verde, plin de bolduri veninoase,
Locul tău e în deșerturi și în locuri secetoase,
Nu aicea în grădină, Paradisul pe pământ,
Du-te să înfrunți nisipuri, geruri, arșiță și vânt!
Cactusul tăcu o clipă, se scobi în dinți c-un ac
Și apoi trecu degrabă la un nemilos atac:
-E adevărat sunt verde și pe frig și pe căldură,
Cresc și cu puțină apă, e destul o picătură,
Fac mereu economie și adun pe îndelete,
În tulpină multă sevă pentru cei ce mor de sete.
Floarea-mi este minunată, mare, c-un aspect divin,
Dar cum sunt modest din fire, se deschide doar puțin,
Pe când tu cu gură mare, n-ai valoare cât o ceapă
Degerată, porți războaie, spinii tăi cumplit înțeapă
Tocmai mâna ce te udă și te sapă cu mult dor…
Ești oportunist, fățarnic, nu ești recunoscător.
Când își termină tirada, se porni un vânt turbat
Și-aducând o brumă groasă trandafirul s-a uscat,
Iar o mierlă zgribulită s-a oprit oftând în cale
Declamând imparțială cuvenitele morale:
Morala 1
Când reclama-i deșănțată insistentă și vocală,
Sigur, are-n ea o țeapă ascuțită ca momeală.
Morala 2
Unii, rezistenți, îndură, dar sunt mulți cu gură mare,
Ce se ofilesc degrabă de la prima încercare!
Morala 3
Când în viață faci alegeri, fii extrem de scrupulos:
Nu contează ambalajul, conținutu-i valoros!