Claponul și cocoșul

Într-un ocol, la țară, chiar după-un Sfânt Ion,
S-a întâlnit deodată, cocoșul c-un clapon,
Ce tocmai apăruse subit și fără veste,
Cu pene sclipitoare și-n cap cu două creste.
Privind din înălțimea giganticei staturi,
Claponul cu-ndrăzneală porni în termeni duri
Să critice cocoșul, uimit din cale-afară,
De-această arătare ciudată și hilară:
-Mă uit la tine, frate și chiar mă îngrozesc,
Cum faci de râs și-ocară tot neamul cocoșesc,
Ce a trăit de veacuri, mereu sub semnul falic,
Chiar din antichitate, de la cocoșul galic.
Ai penele zburlite, o rană la picior,
Iar creasta-ți este ruptă, de ochiul drept ești chior,
Te bați fără-ncetare cu alți cocoși străini,
Ba și mai grav, se spune c-ai violat găini.
Aceste orătănii cu suflete curate
Se plâng c-au fost seduse și-apoi abandonate
Și cu obrăznicie, escroc din cale-afară
Nu le-ai plătit nici urmă de pensie-alimentară.
Cocoșul revenindu-și puțin, n-a spus nici pâs,
Ci a căzut pe spate în hohote de râs,
Apoi bătând din aripi, mimând parcă un zbor,
A început să cânte cu glasul său sonor:
-Tirada ta hazlie, amice,-i deplasată
Privește-n astă curte, toți puii îmi spun tată,
Duc lupte nesfârșite, mă bat cu toți gealații,
Am răni și cicatrice ce-s crunte decorații,
Dar le-afișez cu fală, să vadă prin vecini,
C-aicea eu sunt șeful în curtea de găini.
Privesc acum la tine, la mutra ta cretină,
Nu ești cocoș, dar sigur că nu ești nici găină,
Căci și-ntr-un caz și-n altul, nu-i o cutumă nouă,
E necesar un număr de minim două ouă.
Eu am acuma treabă, nu mă lungesc la vorbă,
Dar cred că-n scurtă vreme o să plutești în ciorbă!

Morala 1
Să-ți aperi arealul când un dușman apare,
Îți trebuie și arme si ouă în dotare!

Morala 2
Claponii, boii, caii și porcii sunt damnați:
Căci ori sunt puși la muncă, ba și mai grav, mâncați!

Morala3
Claponii din partide ne-au păcălit nițel:
N-au ouă în prohaburi, ci numai pe drapel!