Lupul, cam atipic, s-a făcut cioban
Și spunea la toată lumea, că-i vegan;
Doar cânta la fluier, ziulica toată
Și rodea cu poftă frunze de salată.
Dar în zi de vineri și pe lună nouă,
Se suia la munte și lipsea vreo două
Zile, să se roage și să mediteze,
Rădăcini să roadă, săvârșind asceze,
Ca să aibă tihnă-n viața de apoi,
Să-și convingă frații să nu mânce oi.
N-au dat lupii iama, mai deloc la stână,
Însă joia, seara, fără pic de frână,
Ursul, pe dogoare, viscol sau pe ploaie,
Da atac la stână și fura o oaie.
O cumplită bârfă, lumea-a dat pe spate:
Că bizar, în weekend, chiar alăturate,
Două mașinuțe, stau ca la concurs,
(Își parcase lupul, Jeepul, lângă urs) ,
Chiar în fața casei la cumătra vulpe,
Ce o știe lumea că mănâncă pulpe.
Înăuntru-n hrubă-nfulecau pastramă,
Lupul și ursanu-amici la cataramă,
Iar pe vatra-ncinsă, sta într-o tigaie,
Nu o varză mare, ci juma’ de oaie.
Morala
Când nu-nghite oaia-n codru, sub stejari,
Lupul folosește intermediari!
Subterfugiu
Lasă un răspuns