Cură de slăbire

Nevasta mea, o rubicondă,
Dar îndărătnică din fire,
Dintr-un atavic simț de frondă,
Făcu o cură de slăbire.

Căci chiloțeii preferați,
Cu danteluțe manuale,
Erau cam strâmți și prea băgați
În zonele mai jos de șale.

Nici n-a trecut o săptămână
De post și-oftaturi din rărunchi,
Deja-i ținea discret c-o mână,
Că-i atârnau pân’ la genunchi.

Stresat, văzui după o lună
Că refuzau să stea pe ea,
Așa c-a preferat să-i pună,
La o terasă, ca perdea.

Acum din nou sunt disperat
Și cruci am început să-mi fac,
Că a slăbit necontrolat,
Iar budigăii sunt hamac.

Din draga mea cu pulpe groase,
Ce-o deocheau vecinii toți,
A mai rămas un sac de oase
Și tragic, n-are nici chiloți.

Mi-e dor de moliciunea ei,
Când este frig și lună plină,
Dar n-o să-i cumpăr bichinei
Ci un purcel, să-i dau slănină!