Era bărbat cu simțurile treze,
Cu ie și chimir, suman și clop,
Având un văz făcut să repereze
Și o omidă, sus, în vârf de plop.
Avea un gust vecin cu nebunia,
Și savura bucatele discret,
Dar nu numai privind gastronomia…
Era artist, dar mai ales estet.
E drept c-avea un iz precum țăranul,
A balegă de cal și busuioc,
Dar mirosea de la distanță banul…
Și pân’ la nas nu-i ajungeai deloc.
Mânca jambon cârnați de porc și urdă
Și auzea de parc-avea radare,
Chiar dacă mai făcea ureche surdă…
Când soața îl certa la supărare.
A încasat și lovituri în spate,
De vină-i pipăitul, pasămite,
Că a fost prins cu mâinile băgate,
Sub fustă la femei căsătorite!
Acuma internat e în spital,
Ca o mumie-n gips pân’ la mijloc,
Aterizând stupid într-un canal…
Căci n-avea simțul găurii deloc!
Lasă un răspuns