Amar

Paharul de cristal e-aproape plin,
Reflectă stins luminile de gheață,
În el s-au strâns doar picuri de pelin
Și clipele amare dintr-o viață.

L-am deșertat deja de-atâtea ori,
Pe limbă și în gură simt amarul
Ce-mi iese prin ureche, nas și pori,
Când la barbutul sorții dau cu zarul.

În cioburi, uneori l-am transformat,
Când se umplea neașteptat de des,
Norocul însă nu s-a arătat,
Și am rămas mereu neînțeles.

Privesc lichidul verde, translucid,
Lumina lunii trece lin prin stor,
În el se-ascund secrete ce ucid
Și-o cobră parcă e-n interior.

Mă chinuie dureri de cord și șale,
Sunt singur în alcov și mi-e urât,
Mă îndulcesc cu câteva migdale
Și dau paharul înc-o dat’ pe gât!