Aripi de somn

Parodie după poezia
„Aripi de insomnie”
De Marioara Nedea

Parcă nu-mi mai este teamă, nici de tine, nici de timp.
Ochii-mi cenușii, în lapte, se răsfață când vin zorii.
Te culeg în nopți albastre ca pe-un fruct în anotimp
Sagetat de goliciune-ai, de vânat, gonind fiorii.

Parcă nu-mi mai este teamă nici de moarte, nici de tine
Coapsele îmi ard pe ruguri de măceși introvertiți
Îmbătat cu epitete, te întorci mereu în mine
Și mă dori și mă cumineci între sânii răzvrătiți.

Parcă nu-mi mai este foame și nici sete placentară
Îmi arunci pe buze lava dintr-un Marte sau Saturn
Nu știu de ce simt că-n mine, nu te afli prima oară
Sau că eu ți-am fost mireasă pe-ndărătnicul Neptun.

Parcă nu-mi mai este teamă, nici de tine, nici de timp
Vin să se răsfețe riduri, sub o pleoapă vineție
Sunt ca tine, ești ca mine, umbră fără anotimp,
Rimă-mbrățișând poeții, cu aripi de insomnie.

Aripi de somn
De David Valentin

Ca să nu-ți mai fie frică și să scapi rapid de stres,
Pune-ți ochelarii negri când te lași lasciv pe spate,
E pericol să-ți scot ochii din greșeală, mai ales,
Când cu flexul tai centura ce-ți oferă castitate.

Ca să nu-ți mai fie frică când de haine mă dezbrac,
O să scot o siguranță, să nu fie nici lumină,
Însă o să-ncui și ușa, că-s păros precum un drac
Și n-aș vrea să fugi de teamă într-o cameră vecină.

Ca să nu-ți mai fie frică în culcuș când o să vii,
Chiar de am și eu emoții, f’indcă semeni cu Dalila,
Cum n-avem nici unul gânduri să mai legănăm copii,
Când bem roșul vin din cupe, musai să-ți înghiți pastila.

N-are rost să-ți fie frică, că am înghițit și eu
O pastilă colorată semănând cu-albastrul cer,
Dar îmi cad în gură ochii și înjur de Dumnezeu…
Nu e afrodisiacă, am luat un somnifer!