Aș vrea să fiu între cămile-o lamă,
Tăioasă, la nevoie nărăvașă,
Cu spate drept, lipsită de cocoașă,
De sete în deșert, să nu am teamă.
Îmi cenzurez pornirile din fașă,
Dar săpunesc pe-oricine, fără teamă:
Aș vrea să fiu între cămile-o lamă,
Tăioasă, la nevoie nărăvașă.
Dar din păcate, când ajung în cramă,
Cinstind pe toți amicii, ca un pașă
Și n-am cu ce plăti, cu o cravașă
Sunt cocoșat, și-i mare panaramă…
Aș vrea să fiu între cămile-o lamă!
Lasă un răspuns