N-am zis nimic că mi-ai furat secunde
Și mi-ai accentuat mai mult impasul,
Dar mai târziu, nevrând a te ascunde,
Mi-ai confiscat pe când dormeam și ceasul.
Apoi, din ce în ce mai nesătulă,
Chiar mai nesățioasă ca o hidră,
Ai alungat și cucul din pendulă,
Și ai golit nisipul din clepsidră.
Nu ai binevoit să-mi spui măcar,
Că ai acoperit cu un lințoliu
Vergeaua de la ceasul meu solar,
Pe când am ațipit într-un fotoliu.
Sunt foarte trist și dezorientat,
Atemporal, forțat sunt să aștept,
Căci tot pe nesimțite mi-ai furat
Și inima ce-mi ticăia în piept!
Lasă un răspuns