În mijlocul pădurii, într-un stejar stufos,
Cânta privighetoarea un tril melodios,
Iar jos, în umbra deasă, o asculta-ncântată
Suflarea din pădure, sublim înfiorată.
În plin concert, în zgardă c-un brav foxterier,
În mână cu o pușcă, trecu un braconier,
Ce auzind concertul și notele acute,
Crezu că e momentul să-mpuște niște sute,
Punând privighetoarea care cânta cu foc,
Să cânte-n colivie, în zi de iarmaroc.
A doua zi se-ntoarse cu bețele cu clei,
Pe care presărase grăunțele de mei,
Și-a capturat degrabă modesta zburătoare,
Ce căuta, naivă, flămândă, de mâncare.
Sărmana păsărică, ajunsă-ntre zăbrele,
Nu mai cânta ca-n codru, sub cerul plin de stele,
Ci revărsa din gușă doar cântece de jale,
De lăcrimau sătenii ce-i întâlneau în cale.
În valul de proteste, porni o hărmălaie,
Primind braconierul și-o mamă de bătaie,
Căci oamenii croindu-l cu bâtele pe spate,
Lăsară pe solistă să zboare-n libertate!
Morala 1
Zâmbește păsărica și cântă fericită,
Doar dacă se găsește pe craca potrivită!
Morala 2
Bărbații-n astă lume ar vrea la o adică
Pe fiecare cracă să fie-o păsărică.
Morala 3
De vrei o păsărică ce e a tuturor,
Mai bine las-o baltă și ia-o la picior!
Lasă un răspuns