Pe creștet doar trei fire mi-au crescut,
Le număr zilnic, riscul e exclus
Să mă încurc, nici unul n-a căzut
Și nici n-a apărut vreun păr în plus.
E cazul să mă duc la un frizer
Și mă frământ în baie, stând pe tron,
Să mi-l fac creț, să par un pișicher,
Sau pur și simplu să îl tai breton?
Aș vrea cărare, freză de mogul,
Să-mi pot permite să privesc de sus,
Dar pentru asta, două sunt destul…
Ce fac cu-al treilea fir, ce e în plus?
Am împletit cu trudă și o coadă,
Dar cu nespusă jale și uimire,
Constat că-i o ideea cam neroadă…
Nu se observă, că e prea subțire.
Nici permanentul nu-i alternativă,
Sau creasta de cocoș, de anvergură,
Am mai exclus și o alternativă,
Să-mi fac la ceafă numai o bordură.
Am vrut apoi în patru să-l despic
Și abundent să îl arunc pe spate,
Dar mâna dreapt-a tremurat un pic,
Pierzând subit, un fir în jumătate…
C-un brici și o voință temerară
L-am ras de tot, de-acuma nu-mi mai pasă:
Decât să ai o freză foarte rară,
E preferabil o chelie deasă!
Lasă un răspuns