Descântec

Marea blestemă, marea descântă,
Talazuri se sfarmă în muchii de stâncă,
În melcii de piatră pătrunde și sună,
Stâlcit este malul și ros ca de ciumă.

Marea e înger, marea e fiară,
Pe creste de valuri Selena coboară,
Își leagănă chipul pe podul de aur
Făcut din maree și solzi de balaur.

Marea-i osândă, marea-i chemare,
Ovidiu din soclu ar vrea să coboare,
Un nou val de lacrimi să-i curgă din harpă…
Cum plâng pustiite orbite de piatră.

Marea e mută, marea mugește,
În brațe îl prinde pe-acel ce iubește,
Și suflete spală cu apele-i reci…
Curate, să zboare unite pe veci!