E tot mai greu să fii un Moș

E tot mai greu să fii un Moș,
Când neputințele te-oftică,
Guvernului îi fac reproș,
Că pensia e mult prea mică.

Nu-s fonduri să îți faci costum
De roșu-aprins, cu blană lată,
Așa că voi porni la drum
Având o haină mai uzată.

Ciubote n-am mai cumpărat,
Căci nu mă scald deloc în bani;
Deși e iarnă-s încălțat
Cu teniși vechi de Drăgășani.

Mi-a dat pe vremuri Tata Mare,
O cușmă-n care zburdă carii,
Chimirul lat din piele tare,
Dar și cămașa și ițarii.

Am barba albă, un tufiș,
Este a mea și mă mândresc,
Dar nu că aș dori morțiș…
N-am lame să mă bărbieresc.

Voi defila cu steagu-n bernă,
De foame sufăr, din păcate,
În față mi-am legat o pernă,
Căci burta mea o car în spate.

Mi-e sacu-n spate, peticit,
Ce-a stat la soare pe uluci,
În el doar mere-am rostuit,
Bomboane și un pumn de nuci.

Când voi ajunge la copii
Pe ușă, nicidecum pe coș,
Toți nepoțeii vor zâmbi…
E tot mai greu să fii un Moș!