Leul, rege peste fiare, guverna cu-autoritate,
Avea bani, palat, armată și haremuri populate
Cu leoaice de tot felul, blonde, albe, roșcovane,
Gata să îi satisfacă, cele mai ascunse toane.
Leișori avea o mie, cu neveste felurite,
Care pe masculul alfa, toți, voiau să îl imite,
Servitori, fără de număr și o gardă personală,
Care îi păzeau palatul de mărime colosală.
A domnit cu mână forte, dar închis în crisalidă,
S-a gândit să își dureze o măreață piramidă,
Ca pe veacuri să rămână scris în piatra ruginie,
Cu ciudate hieroglife nesfârșita-i măreție.
A muncit pe brânci poporul să ridice monumentul,
Mulți s-au prăpădit în lupta cu granitul și cimentul,
Dar au reușit cu trudă, să ajungă la final,
Cu construcția măreață, naltă, fără de egal.
Bucuros nevoie mare, leul a plecat călare,
Să serbeze cu alaiul în pustiu, la vânătoare,
Având oaspeți fără număr, c-au venit de peste mări,
Chiar și tigri și pantere ce trăiau în alte țări.
Cum s-a-ncins, fără măsură, leul a sărit în Nil,
Ca să se mai răcorească, dar temutul crocodil,
Care nu a fost se pare la serbare invitat,
Profitând de neatenție, într-o clipă, l-a mâncat
Pe monarhul ce conduse tot șeptelul ca pe-o turmă,
Și a dispărut în valuri, fără ca să lase-o urmă.
Morala 1
Chiar în funcția supremă, de vremelnic te-ai urcat,
Dacă ai intrat la apă, lesne poți să fii mâncat.
Morala 2
Pentru crocodilii care dintre valuri se arată,
Clar reiese, că doar leul e valuta preferată.
Morala 3
Nu băga în piramide fondurile fabuloase,
Este mult mai convenabil să-nvestești în șapte case!
Lasă un răspuns