Mi-e cerebelul-nchis într-o obscură
Cutie neagră, gros antifonată,
Chiar și ecou-i sufocat în vată,
Sunt izolat de dragoste și ură.
E bezna absolută tulburată
De licurici, precum o geamandură
Pe-o mare cu miros de cianură,
Ce-mi cere neuroni-peșin, drept plată.
Aș vrea să evadez, însă bizar,
Paingu-și țese pânza solitară,
Îmi scapără în țeastă un amnar,
Drept candelă pe urna funerară…
Ezit…e ușa descuiată, dar
Sunt cheile în zar… pe dinafară!
Lasă un răspuns