Evadare

La Zoo, animalele închise
În țarcul ce-a ucis atâtea vise ,
Au hotărât în prag de sărbătoare
Că este vremea pentru evadare.
Făcură planul, întocmiră harta,
Ca după ce cu greu vor sparge poarta,
Cu lovituri și procedee dure,
S-o ia la sănătoasa în pădure.
Un bivol ar urma să o disece
Cu lovituri cumplite de berbece,
Iar dacă n-o să reușească vita,
O va distruge zebra cu copita.
Suplimentar, rapid, cu multă vervă,
Au întocmit și planul de rezerva,
În care elefantul, rinocerul,
Vor spulbera ca pe arșice fierul
Ce-a provocat atâția ani durere
Ținându-le în țarc prizoniere.
Pe seară,-n așteptata ziuă Haș,
Când paznicii plecară în oraș,
Trimiseră animalele spion,
O maimuțică, ce din pom în pom,
A tot sărit, având viteză mare,
Să vadă dacă-i rost de evadare.
Însă curând, micuța vitezistă,
S-a reîntors, cu o figură tristă,
Spunându-le cu glasul stins, umil,
Că planul lor măreț, e inutil.
Vor trebui ca oile în stână
În țarc închise toate să rămână,
Potrivnică și crudă li-este soarta…
Căci paznicii-au uitat deschisă poarta!

Morala
O inimă, când te ucide dorul,
Nu o deschizi cu pumnul, cu piciorul,
Dar nici n-o ții închisă cu zăvoare…
Sărutul o deschide ca pe-o floare!