Mi-am agățat hamacul de un nor
Și dezbrăcat, pentru o zi, de zeghe,
Mi-e soarele un bec multicolor,
Iar luna este lampa mea de veghe.
O pană unui ibis am furat
Și folosesc a cerului cerneală
Să scriu pe-un curcubeu desfășurat,
Pe boltă, după ploaia infernală.
Sunt singur, pe Pământ a fost prăpăd
Și găuri negre-au înghițit lumina,
Iar Everestul inundat îl văd,
Sub ape, mic, cât Muntele Găina.
Zăresc și Raiul, ușa cea din dos,
L-am vizitat pe vremuri, doar în vis,
Dar cum am fost în viață păcătos,
Accesu-mi este sigur interzis.
Mi-e cald, sunt în înalturi sinistrat,
Mi s-a încins sub țeastă neuronul,
Uleiul pentru plajă l-am uitat…
Și mi s-a descărcat și telefonul!
Lasă un răspuns