Fabulă abrazivă

Am ascultat atent conflictul lor,
O pilă se certa c-un polizor:
-Ascultă-mă cu-atenție, bădie,
Îi spuse polizorul cu mândrie:
-Ce rol deții și tu în astă lume?
Producție că dai, nu poți a spune,
Cu-adevărat ești vrednică de milă,
Așa de mică și de inutilă;
Nu ai putere, pe când eu, pe dată,
Mânat de energia-mi trifazată,
Am și mușcat adânc fără cruțare,
În piatră sau oțelul cel mai tare!
-Într-adevăr ești tare, dar ce rost
Să tragi mereu la greu? Ești tare… prost,
Pe când eu mai deșteptă decât tine,
M-ocup de alte lucruri, mult mai fine:
Pe când tu demolezi cu greu un zid,
Ca un șperaclu, ușile deschid,
Obțin favoruri, funcții însemnate,
Țin loc și de liceu și facultate.
Îmi fac chiar și miniștrii reverențe
C-obțin și doctorate și licențe,
Pe unii-îi urc, pe alții îi cobor,
Pe scurt , eu sunt un fel de… ascensor!
De undeva de sus a prins să plouă,
Căci a venit conducere mai nouă
Și pila ce era de ifos plină,
Se-acoperi pe dată de rugină!

Morala
Surprinzător, e iarăși lucitoare:
Fusese doar o ploaie trecătoare?
Sau pilei știrbe să nu-i plângi de milă,
Fiindcă are-o rudă și ea… pilă!